Google+ Badge

vineri, 13 octombrie 2017

NU SUNTEM NESIMŢIŢI


- Să vedem cine sunt militarii nesimţiţi, colegii mei de generaţie şi pentru ce se fac ei vinovaţi de au primit aceste etichetări din partea unui guvern „corect”, „cinstit”, cu o „activitate economică super-eficientă”, campion în U.E., în competiţia luptei cu criza, deşi nu are nici o obligaţie în acest sens, aşa cum se preciza nu demult.
- Ce au făcut colegii mei în ultimii 40 – 50 de ani:
Ø Au participat la construirea celor mai mari obiective industriale ale ţării: combinatele siderurgice Galaţi şi Călăraşi, uzine şi fabrici în toată ţara care s-au privatizat după 1990. Unde sunt banii încasaţi din vânzarea lor ?
Ø Specialiştii armatei au fost marii ingineri şi maiştri constructori ai fabricilor de avioane Bacău, Ghimbav, Craiova, ai fabricilor de tehnică militară, armament şi muniţii, cu ale căror produse s-a plătit în mare măsură datoria externă, contractată de Ceauşescu, care a înţeles se vede, până şi el, că nu este prea avantajos să îndatorezi ţara ta. Cea mai mare parte a acestor obiective s-a privatizat. Cei care le stăpânesc sunt oamenii bogaţi ai României de azi, mulţi dintre ei aflaţi în structurile puterii. Pentru noi se pare că nu au mai rămas bani.
Ø Colegii mei din instituţiile de învăţământ superior ale armatei au pregătit specialişti pentru societate, inclusiv personalul specializat pentru aviaţia civilă şi marina comercială, între care pot fi enumeraţi şi căpitanii vapoarelor de cursă lungă.
Ø Militarii au fost printre cei mai importanţi proiectanţi şi constructori de nave militare şi civile, pe şantierele navale din Mangalia, Brăila, Giurgiu, Turnu Măgurele etc. Flotă nu mai avem, dar unde sunt banii, chiar nu a rămas nimic şi pentru pensiile noastre ?
Ø Sectorul transporturilor terestre, feroviare şi navale a reprezentat şi el un obiectiv al activităţii noastre. Să amintesc câteva obiective, pentru că văd că guvernanţii au uitat: Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Autostrada Bucureşti – Piteşti, toate aeroporturile din România, calea ferată în întregime militarizată. Aici şi-au chinuit anii tinereţii mulţi dintre colegii noştri, care se întreabă, dacă nu cumva greşesc că mai păstrează în memorie acele momente grele din viaţa lor, pentru care sunt dispreţuiţi astăzi.
Ø Munca forţată în mină, pe Valea Jiului, sau în Bazinul Motrului, care a măcinat tinereţea şi sănătatea multor colegi ai mei este normal să fie desconsiderată de actualii guvernanţi, pentru că militarii dacă nu erau „nesimţiţi” nu puteau munci acolo.
Ø Construcţia Palatului Parlamentului, a multor cartiere în Bucureşti şi în multe alte oraşe ale ţării, în care locuiesc mulţi din cetăţenii pe care guvernanţii încearcă să-i revolte împotriva concetăţenilor lor, militari în rezervă, reprezintă obiective cu care noi ne mândrim, deşi suntem desconsideraţi pentru aceasta de actualii guvernanţi.
Ø Construcţia sistemelor de irigaţii, distruse din inconştienţă după 1990, participarea timp de 6 luni pe an la campaniile agricole de vară şi de toamnă sunt fapte care ne incriminează.
Ø Atunci când a fost nevoie noi am fost primii care am sosit în sprijinul concetăţenilor noştri. Amintesc numai cutremurele, inundaţiile, înzăpezirile, salvarea oamenilor în situaţii dificile. Şi pentru aceasta ocupăm locul doi în aprecierea românilor, după biserica naţională.
- Militarii sunt oameni modeşti, nu vorbesc despre faptele lor, aşa cum trâmbiţează guvernanţii măreţele lor realizări care au adus România într-o situaţie grea.
Ø Realizările lor măreţe sunt pregnant relevate de clasamentul celor mai mari scăderi economice în UE în trimestrul IV/2009, faţă de trimestrul III, unde ne clasăm cu – 1,5%, pe un „onorant loc doi”, în urma Letoniei cu – 3,2%.
- De ce mai suntem nesimţiţi:
Ø Pentru că am asigurat victoria Revoluţiei în Decembrie 1989 şi drept recunoştinţă unii dintre colegii noştri care erau comandanţi de unităţi au făcut ani grei de puşcărie, deşi se consideră nevinovaţi. Şi atunci, ca şi astăzi, legile nu asigurau protecţia necesară militarilor pe timpul îndeplinirii misiunilor.
Ø Am autoreformat armata pentru intrarea României în NATO, reducând efectivele de la 320.000 de militari la 75.000 militari. Cea mai mare parte a colegilor noştri au fost obligaţi să treacă în rezervă, asigurându-li-se prin lege o pensie şi dreptul la muncă, inclusiv cumulul pensiei cu salariul. Guvernanţii actuali nu puteau lăsa nici aceste fapte bune nepedepsite şi au interzis cumulul pensiei cu salariul, iar acum se pregătesc să ne diminueze drastic pensiile. Aşa merită oamenii nesimţiţi.
Ø Noi am instruit zeci de contingente de tineri care astăzi reprezintă oamenii de bază ai societăţii româneşti. Mulţi dintre colegii noştri au lucrat în comandamentele NATO, au comandat unităţile armatei române care au participat la lupta antiteroristă în Angola, Irak, Afganistan, fosta Iugoslavie etc. Rezultatele muncii lor au fost apreciate şi incluse în bugetul realizărilor mandatului de comandantul forţelor armate în trecuta campanie prezidenţială.
- Proiectul legii pensiilor unice, în ce-i priveşte pe militari, este un atac perfid la unul din principiile de bază ale organizării şi funcţionării armatei – principiul unităţii de comandă şi acţiune –specificând după una din legile de bază ale „luptei de clasă” pe care o duc guvernanţii că vor fi afectate numai pensiile peste 3000 lei. Înţeleg că generalii şi coloneii care au planificat şi condus reforma armatei, elita militară deci, va avea pensii egale cu locotenenţii coloneii cu stagiu integral de muncă. Dumneavoastră credeţi aşa ceva, eu nu pot crede. Sunt sigur că vor fi recalculate toate pensiile militare, micşorate profund, iar dacă au câştigat puterea prin învrăjbirea diferitelor categorii de oameni, de ce să nu continue. Divide et impera este un principiu milenar al dominaţiei.
- Înţeleg foarte greu tăcerea Ministerului Apărării Naţionale. Nu mă refer la marea masă a militarilor, care respectă Constituţia, ci la conducere: ministrul apărării, secretarii de stat, şeful Statului Major General. Acest proiect de lege a produs frământări şi în armată. Generalii şi ofiţerii care vor ieşi la pensie în acest an, ori în anii domniei actualei guvernări vor avea acelaşi tratament. Prin Legea Nr. 346 din 21.07.2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, această instituţie are obligaţia să apere interesele militarilor activi şi de rezervă. Tăcerea a indus această atitudine nedemnă a guvernanţilor faţă de armată.
- Nu pot să înţeleg nici vocea suavă a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi retragere, care se lasă foarte uşor convinsă de promisiuni deşarte.
- Se invocă principiul contributivităţii în calculul pensiilor militare. Militarii au plătit, conform legii, numai pensia suplimentară. Acum se încearcă calcule „virtuale”, departe de realitate, deoarece arhivele cu statele de plată şi de organizare a unităţilor nu se mai păstrează. Înţeleg că acest principiu este susţinut de domnul ministru Şeitan Mihai, pe care, din câte îmi aduc aminte, îl întâlneam pe şantierele de muncă patriotică a tineretului, unde lucra şi armata. Aceasta nu este ceva rău, aşa erau vremurile. Ce este condamnabil este faptul că domnul ministru ascunde acea perioadă din viaţa sa care nu este precizată în CV-ul publicat de minister. De ce spun asta, pentru că numai un om care se minte şi pe sine, care îşi ascunde o parte a biografiei este capabil să susţină asemenea monstruozităţi, pentru că poate deveni şantajabil şi oricând este un instrument al unei puteri oarbe.
- Se mai pune o problemă. În Legea nr.415/27.06.2002, privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării se precizează că proiectele de acte normative iniţiate de Guvern referitoare la securitatea naţională, alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale se avizează de către CSAT. Considerăm că acest proiect de lege trebuia analizat de CSAT şi ne interesează foarte mult decizia care se putea lua. Aveam posibilitatea de a analiza, astfel, onorabilitatea angajamentelor din campania electorală prezidenţială.
- În majoritatea statelor membre NATO şi UE – comunitate de care aparţinem şi graţie eforturilor şi sacrificiilor armatei –, salarizarea şi pensionarea personalului forţelor armate sunt reglementate prin legi sau norme specifice şi distincte. În unele state, în care există grile comune pentru personalul bugetar, ministerele apărării sunt abilitate să completeze aceste legi cu alte reglementări interne.
- Sunt argumente ce ne îndeamnă să continuăm lupta noastră dreaptă, dusă potrivit legilor statului român. Avem credinţa că vom învinge. Pentru că armata română niciodată nu a admis minciuna, abuzul, resemnarea şi laşitatea.
General de brigadă (r) Vasile Băeţ